Eu v-am iubit

Eu v-am iubit Mi-a spus bătrânul Jumătate De șarpe te ferești din spate, De prost ferea din orice parte, Eu v-am iubit, dar ce folos, Când se ivește-un ticălos?

Precum Tristan

Precum Tristan Îndrăgostit precum Tristan ori Bergerac, Fără speranță, fără nici un franc, Aud o violină de departe, De dincolo de viață și de moarte. De-acolo vin acele duhuri rele Ce ne dezbină și aruncă din nacele Smoală și foc, în timp ce-n pacea codrului Madona Își lăcrimează ochii . Templul din Altona Era pustiu, totul era normal, Copiii se făceau, creșteau, Doar violina-și continua cântarea, O tânguire care tulbură și marea, Ea era blondă, ochii verzi-albaștri, Bijuterie pentru călătoru-n aștri, Pluteam cu ea, cer și pământ, totuna, Era lumina, eu eram furtuna. BMM

Autism

Autism Iubire în fotoliu și ură din orgoliu, parfum de cimitire, ding-dong la mănăstire, o minge sub meninge, păianjen, cange, chinge, obraz precum o carte, tantrăm pe jumătate, extaz de orhidee, doar sânge și idee, cu drogul stai mai bine, o, fericiri depline, te recunosc, petală, acum ești blond-ovală. BMM

Kiș

DANILO KiȘ -un scriitor evreu-maghiar de limbă sârbă- 80 de ani ( 22 februarie 1935-15 octombrie 1989) Danilo Kiș a lăsat o moștenire bogată în cultura europeană- Mansarda( roman satiric)-, 1962)Psalm 44, 1962 (roman),,Suferințe timpurii”-1969 ( tradus la Polirom în 2008),Po-etika, 1972 (eseu), ”Criptă pentru Boris Davidovici”-1976 , „ Ora de anatomie”- 1978(roman), „Noapte și beznă”- 1983 (teatru),Homo poeticus, 1983 (eseuri și interviuri),„Enciclopedia morților”- 1983 (nuvele),multe alte cărți, unele traduse și la noi. S-a născut în orășelul Subotica, în Serbia, la graniță cu Ungaria, iar în 1942, în urma pogromului de la Novi Sad, unde locuia cu familia, s-a refugiat în Ungaria, de unde era originar tatăl său, care avea să-și sfârșească viața la Auschwitz. Debuează ca poet,la o vârstă foarte tânără, va scrie apoi în mai toate genurile literare. Studiază în Cetinje, locul de baștină al mamei,în Muntenegru. După pasiunea pentru vioară, se decide să fie scriitor, în 1953. Universitatea o urmează la Belgrad, în 1961 predă cursuri la Universitatea din Strasbourg. Romanul „Grădina, cenușa” apare în 1965, fiind tradus în română, în 2000, la Ed. Univers. La fel și romanul „ Clepsidra”( 1987), în română în 1987. Este premiat de revista NIN, ÎN 1973, PENTRU „Clepsidra”. În 1973 este lector la Universitatea din Bordeaux. În 1976 apare cel mai prestigios roman al său „ Criptă pentru Boris Davidovici”. În 1980 predă la Universitatea din Lille., este premiat la Nisa cu Grand Aigle d”Or. La Zegreb și la Belgrad apar simultan OPERE COMPLETE, ÎN 1983, fiindu-i acordat în anul următor Premiul Ivo Andric, cel mai prestigios premiu literar din fosta Iugoslavie. Mai este onorat cu premii în Franța, Italia, în ultimul an de viață acordându-i-se Premiul Bruno Schulz( scriitor evreu, victimă a Holocaustului). Opera sa a fost tradusă în 20 de limbi. Volumul „Suferințe timpurii” este una dintre cele mai poetice creații ale lui Kiș, diind dedicată de autor „copiilor și celor rafinați”. Sunt amintiri din copilăria sa petrecută între țărani maghiari și copii evrei. BORIS MARIAN

În turn

În turn Înțepenit în proiect, heringul Fugit de la Muzeul Antipa s-a dat la miere, au venit reiterii după el, ca muștele, zadarnic mă lupt cu morile de vânt, să mai cred în cuvânt? Voi sunteți buni și eu sunt bun, nebuni cu toții, asta spun, Jupânul X s-a spânzurat de un poem ritmat. Viața, licărind , se zbate, plătești o pâine-n două rate, Zadarnic mă împac, mă cert Cu veșnicul vecin, Albert. Mă dați afară, vin pe geam, Sunt cel din urmă vel-golan, Eu văd o miriște pe care cade ploaia , E neagră ploaia sau e sânge? Se-ascund și omul și potaia, Se nalță plopul, strânge, plânge, Iubirea mea, tulip se frânge. Tot coboram o scară din Turn, apoi urcam, De mii de ori, eu nu știu, de cincisprezece ani, toți mă credeau nebunul, vestit închis în turn, dar eu eram mai liber cu muzele-n coturni, mai liber decât zeii, puteam clădi orice, sublime catedrale, cristale rare, bleu, puteam iubi pe-oricine, Omphale, Sappho, vreți? Am să vă spun secretul, nu văd în jur pereți, Nu simt nici lanțuri, nu știu de este noapte, zi, De-atâta fericire poetul meu orbi. BORIS MARIAN

Dar ce valoare?

Dar ce valoare? Dar ce valoare are-un vis În fața oțelitei uri de oameni? Zadarnicele versuri mor pe rând, Uitate ca și fructele-n decembre. Un singur om cu sine singur? Desigur, nimeni nu e singur, Ne spune Cartea, dar polare Adieri eu simt cum vin din dreapta- stânga. În doi se naște bucuria, Iar trandafirii în boscheți Par a striga de fericire, A fi corect, cornet perfect Nu e deajuns, cum bate tunul Din turnul Marii Uri de oameni. Acolo-n turn este închisă o fată, Dedalus l-a lăsat pe fiul său, Icarus Să caute aurul în soarele cel bun, n-a revenit, iar iezuiții priveau cu mare pizmă și scuipau în mari batiste, peste câmpii se lasă ceața, noi unde vom porni, spre care cer? O violină ne cânta departe. BORIWS MARIAN

Prea multe ziduri

Prea multe ziduri Prea multe ziduri în jurul nostru, Zidul discreției, al tăcerii mincinoase, Al decenței parșive, zidul morții, Zidul zidului, sula de au zidul străpunge, Zicea cronicarul, câinii iubesc zidurile În felul lor, andrele, biluțe, nimicuri, Până la urmă , îndrăgostit de un zid, Am văzut cum el înflorește, Nu mă-ngropați voi între ziduri, Trandafirii sălbatici trec peste margini, Iar marea, ah, marea, este chiar patul zeiței nebune. BORIS MARIAN