Nu a murit Poetul

Nu a murit Poetul Nu a murit Poetul, Cum nu poate muri Universul, Arată-mi cu degetul pe cel care a murit, Un chip gălbejit, o humă în devenire, Ce este omul? Un pumn de țărână. Dar Poesia are alte legi, n-are început, nici sfârșit, ex nihilo nihil, poemul se naște din alt poem, precum copilul din mamă, precum sămânța din iarbă, precum dragostea mea din mii de iubiri ancestrale, cine a inventat sărutul, fiorul, orgasmul, basmul? Doar Dumnezeu poate ști. BORIS MARIAN

Te priveam

Te priveam Eu te priveam cu ochii mei violeți, parcă aș fi urcat cu pioleți, pe o stâncă foarte dură și înaltă, eu sunt mai rece, tu ești foarte naltă, că am trăit cam optzeciși cinci la sută dintr-o viață, am băut cucută ba cu Socrate, Lache și cu Rudy, mă porecliră puștii Paparudy. Toți dispărem precum a dispărut Ada Kaleh , un rai tăcut, Memoria este o loterie, cine rămâne, cine? Nu se știe. Noi ridicăm mereu alte ruine, noi nu jertfim pe Ana, nu e bine, mi-e dragă mie doar Miorița, cine a scris-o ? Poate morărița. Că ea e cu fuiorul și fiorul, Furoul ei, durerea mea și dorul. Boris Marian

Ordnung

Halt, Arbweit macht frei, los, los, așa nu se poate scrie, eu nu construiesc un ceas, eu nu sunt un robot, creierul este prea complicat ca să-l poți controla, scrii ce-ți trece pe alături de frunte, de ochi, nici dragoste nu se face la ordin, viața noastră este un joc fără noroc, dar să-l jucăm, ce mama naibii, într-un coș cu viorele șade două păsărele, amândouă ciripesc, eu pe tine iubesc, așa mai merge, cine l-a furat pe tati? Copilul își caută disperat părintele, acesta s-a ascuns, un nor trece și zice, mergi la gară și întreabă, dar trenurile nu vorbesc, ele cântă, ce cântă ele? Te duc, te-ntorc, te d7uc, te-ntorc, AȘA SE MOARE NEÎNTORS, am auzit despre unii morți care s-au întors cu fața în jos, în suicriu, alții s-au întor acasă și au fost goniți. Eu exersez acest sport de ani de zile, dar ulciorul nu merge de multe ori la fântână. BMM

Paștele nebunilor Pentru ce scrii? Cine are nevoie de poemele tale? Oamenii vor pâine, cozonac, ouă, lapte, o mașină, o casă, tu ce le oferi? Cai verzi pe pereți. Ba te mai și înjură cineva. Așa, ca pe stradă. Moșule, te caută moartea acasă. Cineva spune, ai o umbră de talent, minunat, umbra este omniprezentă, a fi o umbră înseamnă că ești aproape Dumnezeu. Nimic nu există fără umbră. Stă în cale, fără slavă, mare pasăre bolnavă, este neagră, cap de om și vorbește, pare domn, dar, deodată, scuipă-njură, pasăre-n culori de zgură, ne-ar ucide, dar nu poate, dă din aripi și din coate. Himalaya Kakadu, was machst Du, mein lieber Gnu? Supraviețuiesc și eu, cum o face frate-meu, vărul și prietenii, ei nu sunt harpepepenii, scriem și publicăm oricum, Himalaya scoate fum. La cumpăna anilor, o fântână, se apleacă, cercetează fundul apei, homeostază, se apropie Marea Tăcere, puradeii nu știu, se joacă în plină durere, cineva mă împinge în rigolă. Paștele se încheie, începe o nouă zi. BORIS MARIAN

Cărți, ecouri în presă- MARTIE 2015 CURTEA ȚARULUI ROȘU - Simon Sebag Montefiore - Ed. Polirom - 2014

„Niciun alt lider  politic nu era atât de setat de această luptă perpetuă împotriva dușmanului, .Stalin considerându-se cavalerul singuratic al istoriei, îndreptându-se către altă misiune  nobilă, versiunea bolșevică a cowboy-lui misterios care ajunge într-un orășel de frontieră corupt”< Excelentă prezentare a cărții, textul fiind scris de tânărul critic Codruț Constantinescu.Sebag Montefiore este un autor renumit în Anglia și în lume, urmaș al familiei lui Moses Montefiore, părintele din secolul XIX al viitorului Israel.La bătrânerțe , Stalin se pregătea pentru un Holocaust propriu împotriva evreilor din URSS. Studiul Holocaustului ca experiență emoțională Din studiile unor specialiști în mass media rezultă creșterea în ultimii ani a interesului generației tinere din România și Republica Moldova pentru istoria Holocaustului, care trezește emoții celor ce nu au auzit nimic despre cele petrecute în anii 1938-1945. După expresia unor ziariști se formează „noi locuri ale memoriei” colective. ON WORLD ROMANIA -FESTIVAL DE FILM DOCUMENTAR. CINEASTUL Alexandru Solomon a fost directorul Festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului din perioada 16-26 martie la București. Al. Solomon este fiul regretatului poet Petre Solomon, prieten cândva cu Paul Celan și al artistei plastice Yvonne Hassan. Dedspre el am mai scris în revista noastră. SECURITATEA VINDEA EVREI ÎN ANII LUI CEAUȘESCU Unul dintre intermediarii acestei acțiuni „evrei contra dolari” a fost americanul Henry Jakober, evreu de origine. El povestește în presa română despre peripețiile acestei acțiuni. Au fost folosite și femei-agente, prima experiență de acest gen fiind legată de Maria Tănase. Romanul CAPTIVI de Norman Manea Apărut în traducere engleză în decembrie 2014, la editura New Directions, romanul se bucură deja de succes, fiind așteptat și în România. Este vorba de perioada totalitarismului din România. Ismail Kadare a primit Premiul Ierusalim NĂscut în 1936, premiat cu numeroase trofee culturale, Kadare a fost oaspetele onorat de Israel cu premiul cel mai important din Țara sfântă, PREMIUL IERUSALIMULUI . PT. CONF. BMM

Părăsesc

Părăsesc fără regret
tabăra perverșilor,
precum regele ielelor
mă scufund în nopate,
zânele îmi vor fi
vestitoare, ispita
e legea naturii,
învățații din Helm,
izvoditori de povești,
orice poveste este adevărată,
moara de apă  murmură
fantezii, priculici  cu bărbi
o păzesc cu strășnicie,
vioriști de renume
vin să ne cânte,
în fiece noapte dispare un om,
Helm nu e o poveste.

Pantofii negri

Pantofii negri

Cu pantofii negri se merge mai ușor sub pământ,
Unii vor spune că este o glumă proastă,
Dar eu am făcut acest experiment, într-o noapte
Am intrat în cimitir cu costum și pantofi negri,
Am coborât într-un cavou și am început plimbarea,
cineva m-a cam beștelit, așa e lumea,
altul a vrut să mă ia la bătaie, poți să dai într-un mort?
La colțul unei alei se discuta despre a treia cale,
Era unul mustăcios, semăna cu Stalin și explica
Molcom cum este cu fericirea poporului,
A apărut Hitler, l-a tras de mânecă,
aveau ceva de pus la punct, să nu audă
bătrânul Winston care deja pufăia nemulțumit,
democrația este ceva inevitabil, zicea,
noroc că morții nu prea simt foamea,
nici case nu cer, cu salariile au răbdare,
de pensie nici nu poate fi vorba,
iar dictatura e bună că adună mulți morți laolaltă,
se poate face un miting, un război, acolo, ca lumea,
nu știu de ce, m-a cam plictisit discuția,
am ieșit, mi-am scos pantofii negri
și am ajuns acasă pe ploaie. Am tras
o dușcă de whisky, ai dracului politicieni,
nici sub pământ nu te lasă în pace.

Boris Marian